Lecţia 4:
ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU
Multe promisiuni şi
multe profeţii din Vechiul Testament vorbesc despre Mesia, despre
venirea lui Isus Hristos. Lecţia 3 a acoperit cele mai cunoscute
fapte din viaţa lui Isus şi învăţăturile propovăduite de El.
Lecţia de faţă va prezenta procesul lui Isus, moartea, învierea
şi înălţarea Sa la ceruri unde Şi-a ocupat locul cuvenit, la
dreapta Domnului şi de unde Îşi conduce Împărăţia.
PASAJE PROPUSE PENTRU STUDIU
|
Ioan 4:7-26: “… Eu
care vorbesc cu tine, sunt Acela …”
Marcu 1:15: “Împărăţia
lui Dumnezeu este aproape”
Matei 26:29: “… îl
voi bea din nou cu voi în împărăţia Tatălui meu”
Ioan 18:36 “Împărăţia
mea nu este din această lume”
Luca 22:66-70: “… va sta la dreapta
Dumnezeului cel puternic” |
ÎMPĂRĂŢIA
ESTE APROAPE
În versetele de mai sus
se afirmă despre Împărăţie că este aproape, că va fi
întemeiată curând însă, mai târziu, pe parcursul acestei lecţii
vom face referire la alte versete care vor arăta despre Împărăţie
că este pe cale de a fi instaurată sau care vorbesc despre
Împărăţie la timpul prezent.
Acest lucru ne arată că
în perioada de timp ce desparte aceste afirmaţii din Scripturi,
Isus a instaurat cu adevărat Împărăţia Sa.
Oamenii din jurul
Mântuitorului doreau să cunoască vremea în care El va domni peste
Împărăţia Sa şi marea lor majoritate gândeau această Împărăţie
ca pe un regat pământesc al israeliţilor. Ei nu au înţeles că
Împărăţie lui Isus era menită să fie una de ordin spiritual,
oferită tuturor oamenilor şi pe care El avea să o conducă din
Ceruri.
Noi putem acum să privim
înapoi, să revedem profeţiile Vechiului Testament, putem să
ascultăm învăţăturile lui Isus pe care El le-a transmis în
existenţa Sa pământească şi putem înţelege că acest minunat
eveniment tocmai trebuia să aibă loc. El a însemnat cu adevărat
o binecuvântare, după cum a fost promis, pentru toţi oamenii de pe
pământ începând din acea zi până la sfârşitul timpului.
JUDECATA
LUI ISUS
Isus a ştiut că
misiunea Sa pe pământ se va sfârşi, aşa că a început să-şi
pregătească apostolii şi ucenicii pentru evenimentele care aveau
să zguduie pământul şi care aveau să se petreacă în câteva
zile.
Isus a preţuit foarte
mult dragostea arătată de femeia care a vărsat parfum scump peste
capul Său. El S-a referit la această întâmplare folosind
cuvintele “gest frumos”,
considerând că ea a făcut “o faptă bună”
pentru Mântuitorul lumii. Pe de altă parte Isus era foarte trist
la gândul că urma să fie trădat de Iuda.
PASAJE PROPUSE PENTRU STUDIU
|
Matei 26:6-13: “…
în vederea îngropării Mele …”
Matei 26:20-25: “…
unul dintre voi mă va vinde …”
Matei 26:36-45: “…
sufletul meu este cuprins de tristeţe …”
Matei 26:47-67: “…
cei care l-au arestat pe Isus l-au adus înaintea lui Caiafa …”
Matei 27:1-10: “… au hotărât să-l omoare
pe Isus …” |
Rugăciunile lui Isus
către Tatăl Său sunt de asemenea triste.
El a luat pe cei mai
apropiaţi dintre apostolii Săi în grădina Ghetsimani pentru a se
ruga împreună. Isus I-a cerut Tatălui ca “paharul”
sau osânda destinată Lui să fie evitată însă a adaugat “facă-se
voia Ta, şi nu a Mea”, arătând prin
aceasta dragoste şi supune faţă de Dumnezeu.
Arestul şi judecarea lui
Isus înaintea Marelui Preot, Caiafa, a fost o farsă care ne
dezvăluie minţile păcătoase ale conducătorilor evrei. Îl aveau
înaintea lor pe Fiul lui Dumnezeu care pentru câţiva ani a trăit
printre ei. Aflaseră cu toţi despre minunile făcute de Isus şi
despre învăţăturile Sale dar şi-au închis minţile în faţa
adevărului şi L-au condamnat pe Isus la moarte. Acelaşi fel de
minţi închise îi ţin pe mulţi oameni din zilele noastre departe
de acceptarea lui Isus.
Deoarece evreii se aflau
sub ocupaţie romană, ei nu puteau să ducă la îndeplinire
sentinţa astfel, L-au înfăţişat pe Isus guvernatorului roman.
Pilat nu era convins de vinovăţia lui Isus şi de faptul că
trebuia să moară însă, pentru a menţine liniştea şi pacea
printre evrei, în cele din urmă, a fost de acord cu executarea lui
Isus.
Pregătirile în vederea
morţii prin răstignire au fost dureroase şi foarte umilitoare. La
tristeţea lui Isus s-a adăugat şi faptul că ucenicii şi
apostolii s-au lepădat de El. Mesia a trecut prin chinul judecăţii
fără ca cineva să-şi arate dragostea sau compasiunea pentru El,
cu excepţia Tatălui Său ceresc.
PASAJE PROPUSE PENTRU STUDIU
|
Matei 27:11-31: “…
Îşi băteau joc de El …”
Luca 23:1-25: “… Răstigneşte-l!
Răstigneşte-l!” |
RĂSTIGNIREA
Pe parcursul drumului de
la Sala de Judecată a lui Pilat până la locul răstignirii,
suferinţele şi umilinţa la care Isus a fost supus au continuat.
Nu li s-a pus capăt nici atunci când El a fost înălţat sus pe
cruce. Unul dintre criminalii răstigniţi alături de Isus L-a
ridiculizat, de asemenea, în timp ce al doilea L-a dezaprobat pe
întâiul arătând că, faţă de ei care-şi meritau pedeapsa, Isus
era un om drept. Cel de-al doilea criminal i-a cerut lui Hristos
să-şi amintească de el când va veni în Împărăţia Sa.
Din această remarcă
este evident că acest al doilea criminal L-a recunoscut pe Isus
drept Mesia. El i-a răspuns promiţându-i că va fi cu El în rai
chiar în acea zi.
Isus şi-a văzut mama
privind la suferinţele Sale. De pe cruce El a lăsat-o în grija
lui Ioan. De asemenea, El s-a rugat “Tată
iartă-I pentru că ei nu ştiu ce fac”.
Aceste trei manifestări ale dragostei care au loc în ultimele
minute ale vieţii Sale arată măsura sentimentelor lui Isus pentru
toţi oamenii. După moarte, soldaţii I-au înţepat trupul cu o
lance lăsând preţiosul Său sânge să se scurgă din trup.
Acesta este punctul culminant al sacrificiului Său din iubire pentru
om, sacrificiu făcut pentru păcatele tuturor oamenilor. Jertfa lui
Isus a fost jertfa perfectă.
PASAJE PROPUSE PENTRU STUDIU
|
Luca 23:26-49: “…
aminteşte-ţi de mine când vei veni în împărăţia Ta …”
Ioan 19:16-37: “S-a sfârşit” |
ÎNGROPAREA
LUI ISUS
Un om pe nume Iosif,
membru al Consiliului, dar care nu a fost de acord cu sentinţa dată
lui Isus, i-a cerut lui Pilat permisiunea să-L îngroape pe Isus.
El a fost ajutat de alţii
şi trupul lui Isus a fost învelit întru-un giulgiu şi uns cu
scumpe uleiuri înmiresmate. Ei au pus trupul lui Isus într-un
mormânt nou care fusese săpat în stâncă într-o grădină. La
sfârşit, o piatră mare a fost rostogolită peste intrarea în acel
mormânt. Pilat a îndeplinit cererea evreilor de a pune o strajă
alcătuită din soldaţi romani la mormântul lui Isus şi de a-l
sigila pentru a împiedica mutarea trupului Său.
ÎNVIEREA
În zorii primei zile a
săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Maria au mers la mormânt
pentru a unge corpul celui mort.
Când au ajuns, piatra ce
închidea mormântul era îndepărtată şi un înger le-a spus că
Isus a înviat. Le-a mai spus, de asemenea, că Isus a plecat în
Galileea unde îl vor vedea şi ele.
Învierea lui Isus
Hristos a fost cel mai însemnat eveniment petrecut pe acest pământ
de la începutul istoriei umanităţii şi până în prezent.
Trebuie înţeles că Isus l-a învins pe Satan trăind o viaţă
fără de păcat şi a învins în acelaşi timp moartea care a
intrat în lume prin păcatul primului cuplu. Această înviere ne
dă tuturor speranţa vieţii veşnice. Imaginaţi-vă bucuria pe
care au simţit-o ucenicii aflând că Isus a înviat.
Pe parcursul următoarelor
40 de zile mulţi alţii L-au văzut pe Isus şi au vorbit cu El, nu
în viziuni personale ci în grupuri de trei, patru, doisprezece şi
chiar sute de oameni în acelaşi timp.
Mulţi dintre cei care
s-au îndoit că Isus este Mesia s-au răzgândit după ce au fost
martori la evenimentele care s-au succedat morţii lui, înţelegând
că profetul din Nazaret a înviat cu adevărat.
Noua eră a dragostei
iertătoare a lui Dumnezeu a început.
Nimic nu se va mai putea
opune acum Împărăţiei lui Dumnezeu, nici chiar puterile
diavolului şi ale morţii. A fost cu adevărat o victorie minunată!
Acum noi avem un Mântuitor care a făcut sacrificiul suprem pentru
păcatele noastre şi care a făcut posibil ca fiecare dintre noi să
trăiască veşnic,
PASAJE PROPUSE PENTRU STUDIU
|
Matei 28:1-20: “…
a înviat dintre cei morţi …”
Luca 24:1-49: “… priviţi mâinile şi
picioarele mele …” |
ÎNĂLŢAREA
LA CERURI
Apogeul celor trei ani de
predicare a împărăţiei lui Dumnezeu, al morţii pe cruce urmată
de învierea lui Isus, este atins atunci când Hristosul îşi
binecuvântează ucenicii şi se înalţă la ceruri. El a lăsat
discipolilor săi o sarcină foarte importantă care trebuie
împlinită: “Duceţi-vă şi faceţi
ucenici din toate neamurile …” (Matei
28:19).
PASAJE PROPUSE PENTRU STUDIU
|
Matei 28:16-20: “…
botezându-i …”
Luca 24:50-53: “…
s-a despărţit de ei şi a fost înălţat la ceruri …”
Faptele apostolilor 1:1-14: “… veţi primi
putere când va veni Duhul Sfânt …” |
ZIUA CINCIZECIMII
La cincizeci de zile după
celebrarea Paştelui iudaic, sărbătoarea Cincizecimii a fost lăsată
ca o zi a bucuriei, o zi de manifestare a recunoştinţei pentru
recolta strânsă.
Toţi bărbaţii trebuiau
să meargă la Templu, fapt care face ca israeliţii din toate
seminţiile să fie prezenţi la această adunare anuală.
O astfel de zi a fost
aleasă de Dumnezeu pentru a anunţa lumii Noua Împărăţie care va
fi condusă de Isus. A fost alegerea ideală deoarece anunţul a
fost făcut către evreii din toate seminţiile în acelaşi timp,
iar aceia care nu au fost prezenţi au auzit de la israeliţii
adunaţi în Ierusalim despre evenimentul care a avut loc.
Biblia ne spune că
apostolii s-au umplut de Duhul Sfânt care S-a pogorât asupra lor
permiţându-le să vorbească în limbile tuturor oamenilor pentru o
mai bună răspândire a Cuvântului lui Dumnezeu. În acest mod,
fiecare dintre cei prezenţi a avut posibilitatea să audă mesajul
în limba-i maternă. Totul a început printr-un sunet puternic
asemănător celui produs de un vânt care bate cu violenţă.
Sunetul neobişnuit a strâns laolaltă mulţimea de oameni care
aveau să fie martorii coborârii Duhului Sfânt.
Apostolul Petru s-a
ridicat în picioare şi, alături de ceilalţi unsprezece a vorbit
mulţimii în cuvinte minunate anunţând Creştinismul. Petru le-a
amintit profeţiile legate de Noul Legământ: Mesia cel făgăduit,
Domnul şi Împăratul. El şi-a încheiat cuvântarea cu “Dumnezeu
a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi
“. (Fapte 2:36).
Cu siguranţă că
oamenii care locuiau în regiunea Ierusalimului au povestit, celor
care veneau din puncte mai îndepărtate, totul despre Isus
menţionând şi despre crucificarea Sa. Probabil că principalul
subiect de discuţie l-a constituit învierea lui Isus aşa că
întreaga mulţime avea cunoştinţă despre cele întâmplate cu
câteva săptămâni în urmă.
Atunci când oamenii au
înţeles cum L-au tratat pe Isus, ei au întrebat “Ce
trebuie să facem?” iar Petru le-a răspuns
“Pocăiţi-vă şi botezaţi-vă fiecare
dintre voi în numele lui Isus Hristos pentru ca păcatele voastre să
fie iertate”. Cei care au acceptat sfatul
lui Petru şi s-au botezat au fost adăugaţi de Dumnezeu grupului de
creştini. Acest număr a atins aproape 3000 de persoane în acea
primă zi, crescând cu fiecare nouă zi pe măsură ce şi alţi
oameni primeau botezul.
PASAJE PROPUSE PENTRU STUDIU
|
| Faptele apostolilor 2:1-41: “… pocăiţi-vă şi fiţi botezaţi …” |
După această dramatică
prezentare în faţa întregii lumi, Creştinătatea devine în scurt
timp o puternică forţă religioasă. În doar câţiva ani ea
câştigă adepţi în toată lumea atunci ştiută. Aceşti primi
creştini au devenit o familie, trăind şi practicând împreună
credinţa. Ei îl lăudau pe Dumnezeu care îi eliberase de sub
robia păcatului şi care le promisese viaţa veşnică alături de
Sine, de Isus şi de Sfântul Duh. Din nou Dumnezeu Şi-a arătat
minunata Sa dragoste faţă de toată creaţia.
În Faptele apostolilor
2:47 întâlnim o afirmaţie foarte importantă cu privire la
acceptarea unui creştin în Împărăţia lui Dumnezeu. Se spune:
“Şi Dumnezeu a adăugat la numărul lor pe
cei care erau mântuiţi zi de zi”. Acesta
este conceptul-cheie al creştinismului. Când un om împlineşte
toate poruncile lui Dumnezeu, El îl adaugă la cei mântuiţi. Nu
Petru i-a adăugat.
De asemenea, nu a existat
un grup de oameni care să hotărască cine să fie adăugat şi cine
nu.
Nu ei au decis să se
înroleze în mişcarea numită Creştinism sau să devină membri ai
unui oarecare grup religios, ci Domnul i-a adăugat la cei mântuiţi.
Ei nu au devenit o parte a unui grup religios ci, mai degrabă, erau
doar CREŞTINI adăugaţi la grupul celor mântuiţi de Însuşi
Domnul Isus Hristos care conduce Împărăţia de pe tronul Său de
la dreapta Tatălui.
Această procedură,
această condiţie care trebuie împlinită pentru a deveni creştin
nu a fost schimbată nicăieri în Biblie. Ea a fost stabilită în
ziua Cincizecimii şi va rămâne ca atare până în ziua în care
Domnul Isus va veni din nou pentru a-i lua pe cei pe care El i-a
adăugat Împărăţiei Sale. Nici un om sau grup de oameni nu are
autoritatea prin care să schimbe condiţiile de îndeplinit pentru a
fi un adevărat creştin.
PASAJE PROPUSE PENTRU STUDIU
|
Faptele apostolilor
2:42-47: “Şi Domnul a adăugat la numărul lor …”
Faptele apostolilor 11:25,26: “Pentru prima
dată ucenicii au fost numiţi creştini …” |
Pentru a întemeia Noua
Împărăţie, puterile lui Satan şi blestemul păcatului şi al
morţii trebuiau învinse.
Sacrificarea animalelor
ca plată a păcatelor era imperfectă şi aproape că ea mergea în
întâmpinarea păcatului însă toate acestea au avut loc până
când un sacrificiu perfect a putut fi oferit.
Isus Hristos a fost
sacrificiul perfect, fără de păcat oferit pentru a da tuturor
oamenilor posibilitatea iertării păcatelor. Sângele lui Isus
vărsat pe cruce a constituit sacrificiul perfect. Învierea Sa a
învins moartea, iar înălţarea Sa la ceruri a pregătit calea
pentru înălţarea noastră la ceruri în ziua Judecăţii.
Împărăţia lui
Dumnezeu sau Împărăţia Cerurilor a fost tema centrală a
învăţăturilor lui Isus. Ioan Botezătorul a făcut cunoscut că
Împărăţia cerurilor “este aproape”
sau pe cale de a fi întemeiată. Profeţiile Vechiului Testament au
legat acest lucru de venirea lui Mesia. Noi putem astfel vedea
înălţarea lui Isus la Ceruri.
Împărăţia lui
Dumnezeu a fost întemeiată cu putere; ea are drept conducător un
rege iubitor şi înţelept. Această Împărăţie ajunge la
fiecare om care îl acceptă pe Isus Hristos drept Mântuitor. Harul
mântuitor este oferit fiecăruia dintre noi fără nici o restricţie
impusă de oameni sau de grupuri de oameni. Creştinismul, cetăţenia
în Împărăţia lui Dumnezeu este universală, disponibilă şi la
îndemâna tuturor. Nimic nu poate sta în calea acceptării ei de
câtre noi.
După ziua Cincizecimii,
despre Împărăţia lui Dumnezeu se spune că “este
în fiinţă” deci la timpul prezent, pe
când, înainte de această zi se vorbea despre Împărăţie la
timpul viitor. Acest lucru face ca începutul Împărăţiei să fie
datat în ziua Cincizecimii, atunci când apostolii au anunţat-o
lumii.
PASAJE PROPUSE PENTRU STUDIU
|
1 Tesaloniceni 2:10-12:
“... care vă cheamă în Împărăţia Sa ...”
2 Tesaloniceni 1:3-5:
“... veţi fi găsiţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu
...”
Romani 14:17,18: “...
împărăţia lui Dumnezeu ... a celor drepţi ...”
Coloseni 4:11: “... lucrători alături de mine
pentru Împărăţie ...” |
Trebuie amintit un lucru
foarte important referitor la Împărăţia lui Dumnezeu: cetăţenii
acesteia trebuie să intre unul câte unul, nu în grup, aşa cum se
aşteptau evreii.
Poarta Împărăţiei
este îngustă, dar deschisă tuturor acelora care îndeplinesc
poruncile lui Dumnezeu.
Împărăţia cerurilor
este asemănată cu un grăunte de muştar care odată încredinţat
pământului se înmulţeşte rapid. Există câteva varietăţi de
muştar în Galileea care încep de la un grăunte mic şi cresc în
tufe care uneori ajung la o înălţime de aproape patru metri.
Aceasta ilustrează clar cum Împărăţia lui Dumnezeu a cunoscut o
rapidă creştere pornind de la un început modest.
Pentru
a vă putea verifica singuri cunoştinţele puteţi completa
răspunsurile următorul test-Quiz.
