Lecţia 8:
SĂ-ŢI DAI VIAŢA LUI ISUS
Expresia “să-ţi
dai viaţa lui Isus” a fost interpretată
în diferite moduri de grupurile religioase. Lecţia de faţă va
vorbi despre ceea ce ne învaţă Biblia cu privire la acest subiect
deoarece este foarte important pentru noi să cunoaştem exact care
sunt instrucţiunile lui Dumnezeu în această problemă. Este un
subiect delicat unde nu putem urma învăţăturile oamenilor.
...Nu
orişicine Îmi spune <<Doamne!
Doamne!>> va
intra în Împărăţia cerurilor, ci acela care face voia Tatălui
Meu care este în ceruri”. (Matei 7:21)
Putem observa de aici că
vor fi multe persoane care îl vor privi pe Isus ca pe Domnul vieţii
lor, dar ele nu vor fi acceptate de El deoarece nu au urmat, nu au
pus în practică ceea ce Dumnezeu le cere să facă pentru a fi
mântuiţi. Tocmai de aceea este important să înţelegem “voia
lui Dumnezeu” şi să ştim exact ce ne
învaţă Biblia despre acest subiect.
Isus Hristos şi Dumnezeu
iubesc fiecare bărbat şi femeie şi, bineînţeles şi tu eşti
inclus aici. Eşti foarte important pentru Isus, iar El vrea ca tu
să-I dai viaţa ta, să I-o dăruieşti. Aşa cum s-a arătat în
lecţia trecută, 2 Petru 3:9 spune că El
este răbdător cu voi şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci
toţi să cină la pocăinţă”. Isus ne
priveşte pe fiecare în parte, nu ne priveşte ca pe un grup şi
fiecare dintre noi trebuie să ne dăruim viaţa lui Isus.
Harul mântuitor al lui
Dumnezeu se întinde spre fiecare dintre noi, indiferent de păcatele
noastre: “Veniţi la Mine toţi cei trudiţi
şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra
voastră şi învăţaţi de la Mine, că Eu sunt blând şi smerit
cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre”.
(Matei 11:28-29) Nici o altă invitaţie nu putea fi oferită mai
frumos!
Această minunată
promisiune vine să ne amintească de harul mântuitor al lui
Dumnezeu care este oferit fiecăruia dintre noi. Pentru a-l primi nu
trebuie să facem decât voia lui Dumnezeu, iar întrebarea logică
urmează: “Care este voia lui Dumnezeu
pentru fiecare dintre noi?” Ei i se adaugă
“Cum poate cineva să dea viaţa sa lui
Isus?”
VOIA LUI
DUMNEZEU PENTRU NOI
Noul Testament conţine
multe exemple unde oamenii şi-au pus aceste întrebări şi au
primit un răspuns divin. Deşi Dumnezeu oferă mântuirea în mod
liber şi gratuit fiecărui om, este evident că omul trebuie să
facă ceva pentru a fi considerat “potrivit”
pentru darul lui Dumnezeu. Înainte însă de a corbi despre
mântuire trebuie să ne oprim puţin asupra păcatului pentru a
vedea de ce avem nevoie de mântuirea faţă de păcatele noastre.
Păcatul este o încălcare
a legii lui Dumnezeu. Cuvântul “păcat”
înseamnă “a greşi
ţinta” sau a eşua în încercarea de a
trăi după voia Domnului.
Voia lui Dumnezeu este ca
noi să trăim liberi faţă de păcat. Acesta ar trebui să fie
ţelul şi ţinta noastră.
Păcatul se datorează
influenţelor lui Satan, care “se ceartă”
cu Dumnezeu pentru sufletele noastre: “Încolo,
fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui ...
ca să puteţi sta împotriva uneltirilor Diavolului”.
(Efeseni 6:10,11)
Există două tipuri de
păcate: active şi pasive. De-a lungul Noului Testament, Hristos
interzice anumite lucruri cum ar fi: idolatria, ura, adulterul,
crima, minciuna şi multe alte păcate “active”.
Păcatul pasiv are loc atunci când un om neglijează să facă voia
Domnului.
Spre exemplu, un om bun,
de o moralitate deosebită păcătuieşte totuşi în mod “pasiv”
atunci când nu face ceea ce Dumnezeu a poruncit cu privire la
mântuirea unei persoane: “Căci dacă acel
cuvânt vestit prin îngeri era neclintit şi dacă orice abatere şi
orice neascultare primea o dreaptă răsplătire, cum vom scăpa noi
dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare?”
(Evrei 2:2,3) Dumnezeu ne cere cu siguranţă să avem un trai
moral, însă ne spune în acelaşi timp că pentru a primi mântuirea
trebuie să facem anumite lucruri.
Nu putem să nu luăm în
seamă aceste cerinţe necesare mântuirii şi iertării păcatelor
noastre.
INTRAREA
PĂCATULUI ÎN LUME
Dumnezeu a creat această
lume fără durere, îngrijorare, păcat sau moarte. Adam şi Eva
trăiau o viaţă minunată în Grădina Edenului. Ei trăiau în
linişte, în fericire şi se bucurau de o relaţie directă cu
Dumnezeu, creatorul lor. Dumnezeu a arătat o dragoste deosebită
pentru creaţia Sa şi se îngrijea de ei.
El le-a cerut doar un
singur lucru: să nu mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi a
răului aşa cum ne arată Geneza 2:17.
Dumnezeu i-a avertizat că
vor muri dacă vor mânca acest fruct.
În Geneza 3 păcatul a
intrat în lume. Satan, sub forma unui şarpe, i-a spus Evei că nu
va muri dacă va mânca fructul oprit. Eva a văzut că fructul era
“bun de mâncat”
şi “o plăcere pentru ochi” şi că ar
putea “face pe cineva înţelept”. Ea a
cedat ispitei şi a mâncat fructul, chiar i-a dat şi lui Adam din
el. Atunci li s-au deschis ochii şi au văzut că erau goi. Este
pentru prima dată când ei au înţeles răul şi binele.
Când Dumnezeu a venit în
grădină, Adam şi Eva s-au ascuns – prima lor despărţire de
Dumnezeu fiind marcată astfel. Dumnezeu a blestemat şarpele, a pus
un blestem şi asupra Evei, dar şi asupra lui Adam (Evei i-a dat
durere, iar lui Adam luptă fizică, muncă).
Din acest moment, cei doi
au început să îmbătrânească şi să fie supuşi morţii. Ei au
fost alungaţi din grădina minunată şi astfel păcatul a intrat în
lume. De atunci încoace, toată omenirea suferă datorită faptului
că Adam şi Eva au încălcat legea lui Dumnezeu.
“De
aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi
prin păcat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor
oamenilor, căci toţi au păcătuit”.
(Romani 5:12)
TOŢI AU
PĂCĂTUIT
Cine poate spune că nu a
eşuat niciodată în a face vreo faptă bună sau că este complet
liber de orice păcat moral?
“Aşa
cum este scris: Nu este nici unul drept, nici unul măcar”.
(Romani 3:10)
“Dacă
zicem că n-avem păcat ne înşelăm singuri şi adevărul nu este
în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios, drept
ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice
nedreptate”. (1 Ioan 1:8,9)
Ce
putem face însă în cazul ignoranţei, necunoaşterii?
Faptele apostolilor
17:30,31 arată că: “Dumnezeu, trecând cu
vederea timpurile de neştiinţă, porunceşte acum tuturor oamenilor
de pretutindeni să se pocăiască, pentru că a randuit o zi în
care va judeca după dreptate pământul locuit, prin Omul pe care
L-a rânduit şi despre care a dat tuturor o dovadă de netăgăduit
prin faptul că L-a înviat dintre cei morţi.
La judecata finală, atît
omul bun cât şi cel neştiutor, necunoscător, nu vor fi fără
vină înaintea lui Dumnezeu, ci numai aceia care au împlinit
poruncile lui Dumnezeu. În această viaţă păcatul ne desparte du
Dumnezeu şi dacă nu este iertat, el ne va despărţi de Dumnezeu şi
în veşnicie.
PRIN
HRISTOS, OMUL ESTE IERTAT
Isus Hristos a avut o
viaţă perfectă pe acest pământ, El s-a situat mai presus de
orice păcat. “El n-a făcut păcat şi în
gura Lui nu s-a găsit viclenie”. (1 Petru
2:22)
Hristos a murit pe cruce
ca un criminal de rând suferind pedeapsa pentru păcat. De ce?
Viaţa perfectă a lui Isus şi moartea pe care nu o merita au fost
sacrificiul fără de păcat, jertfa fără ce păcat care a fost
oferită pentru păcatele omului.
El
a purtat păcatele noastre în Trupul Său, pe lemn, pentru ca noi,
fiind morţi faţă de păcat, să trăim pentru dreptate ...”.
(1 Petru 2:24)
“În
El avem răscumpărarea, prin sângele Său, iertarea păcatelor după
bogăţiile harului Să pe care le-a răspândit din belşug peste
noi, în orice înţelepciune şi pricepere”.
(Efeseni 1:7,8)
Aceasta este
binecuvântarea care a fost promisă pentru toţi oamenii şi care
trebuia să vină prin sămânţa lui Avraam. Ce dar minunat!
Dumnezeu oferă omului păcătos dreptatea câştigată de Hristos.
Omul are acum mijloacele necesare pentru a învinge păcatul in
această viaţă şi posibilitatea de a fi iertat pentru fiecare
păcat.
Dragostea arătată prin
sacrificiul lui Hristos ar trebui să atragă la Dumnezeu pe toţi
oamenii şi să aprindă în ei dorinţa de a-L iubi şi de a-L
asculta: “Dragostea lui Dumnezeu faţă de
noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe
singurul Său Fiu ca noi să trăim prin El. În aceasta este
iubirea, nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu ci că El ne-a
iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca ispăşire pentru păcatele
noastre”. (1 Ioan 4:9,10)
Avem astfel un exemplu
perfect de urmat în încercarea noastră de a trăi vieţi fără de
păcat. Prin harul mântuitor al lui Dumnezeu ne putem ridica acum
deasupra păcatului, urmând exemplul lui Isus.
Prin învierea lui
Hristos avem siguranţa vieţii veşnice în ceruri.
Dacă Hristos ar fi rămas
în mormânt, dacă Hristos nu ar fi biruit moartea, atunci speranţa
ar fi murit odată cu El. Însă, aşa cum Hristos a fost ridicat
din mormânt, tot astfel şi Creştinii vor fi ridicaţi în slava
cerului. Ce dar minunat! Mântuirea este cu siguranţă mai de preţ
decât toată bogăţia şi plăcerile lumii.
Ea este un dar de la
Dumnezeu pentru tine!
“Căci
prin Har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine
de la voi, ci este darul lui Dumnezeu: nu prin fapte, ca să nu se
laude nimeni. Căci noi suntem lucrarea Lui, şi am fost creaţi în
Hristos Isus pentru fapte bune pe care Dumnezeu le-a pregătit
dinainte, ca să umblăm în ele”. (Efeseni
2:8-10)
PREDAREA
TOTALĂ
Biblia ne spune că
mântuirea îl costă pe om o predare totală: Nefiind capabil să
se mântuiască, omul trebuie să se predea total Mântuitorului său.
El trebuie să considere slujirea lui Dumnezeu ca fiind mai presus
de câştigurile financiare, de familie şi de orice altceva în
această viaţă:
“Apoi
a zis tuturor: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se
lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.
Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde dar oricine
îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va mântui”.
(Luca 9:23-24)
Există multe persoane în
Noul Testament care şi-au dat seama de păcatul din vieţile lor şi
care au primit un răspuns de la Dumnezeu atunci când au dorit acest
lucrul.
Vom privi câteva dintre
aceste exemple pentru a înţelege ce ni se cere nouă astăzi. Ele
sunt scrise în cartea Faptele apostolilor, numită câteodată şi
cartea convertirilor. În aceste relatări putem să observăm
anumite lucruri care s-au întâmplat în viaţa fiecăruia dintre
ci.
1. Au
auzit vestea bună a mântuirii oferite de
Hristos.
2. Au
crezut că Isus este Fiul lui Dumnezeu,
trimis pentru a-L mântui pe om.
3. Au văzut că păcatul
exista în viaţa lor şi s-au pocăit
de acesta.
4. Au
mărturisit public credinţa lor în Isus
Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu şi intenţia lor de a-L urma.
5. Au
fost botezaţi (cufundaţi) în apă pentru
iertarea păcatelor ridicându-si apoi din
“mormântul de apă” născuţi din nou,
creştini.
EXEMPLE DE
CONVERTIRI LA CREŞTINISM
În timp ce citiţi
aceste şapte exemple de convertire la Creştinism, observaţi vă
rog ce s-a întâmplat în fiecare caz în parte. Veţi observa că
punctul culminant al fiecărei convertiri este botezul în numele lui
Isus Hristos. Observaţi de asemenea că au existat şi alte lucruri
înaintea botezului, cum ar fi auzirea mesajului, acceptarea
mesajului, conştientizarea păcatului şi mărturisirea publică a
credinţei persoanei respective.
Unele dintre aceste
acţiuni le putem deduce, chiar dacă nu sunt afirmate individual.
Deoarece şi noi suntem sub acelaşi Legământ făcut de Dumnezeu
pentru toţi oamenii, putem accepta că aceste lucruri sunt necesare
şi pentru mântuirea noastră astăzi.
Deoarece multe lucruri se
spun astăzi privind mântuirea, este foarte important să citim
aceste versete păstrând o atitudine deschisă şi punând de-o
parte toate ideile preconcepute şi prejudecăţile.
Trebuie să avem curajul
de a accepta doar învăţăturile Bibliei fără adăugiri sau
nesocotiri ale unor părţi dacă dorim să beneficiem în urma
acestui studiu al Cuvântului li Dumnezeu.
“Dar
chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă
vestească o altă evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am
vestit-o noi, să fie anatema”. (Galateni
1:8)
PASAJE PROPUSE PENTRU STUDIU
|
Faptele apostolilor
2:1-41: “... cei care au auzit mesajul au fost botezaţi ...”
Faptele apostolilor
8:12: “... dar când au crezut ... au fost botezaţi ...”
Faptele apostolilor
8:26-39: “... şi Filip l-a botezat ...”
Faptele apostolilor
16:11-15: “... dacă mă consideri credincios ...”
Faptele apostolilor
16:22-34: “... ce să facem, să fim mântuiţi? ...”
Faptele apostolilor 18:4-11: “... mulţi dintre
Corintenii care au crezut ...” |
Dumnezeu şi-a arătat
dragostea minunată oferind, prin har, tuturor posibilitatea
mântuirii. În schimbul acesteia, ne putem arăta şi noi dragostea
pentru El ascultându-I poruncile şi îndeplinindu-le.
Isus afirmă clar acest
lucru în Ioan 14:15 şi 23 “Dacă Mă
iubiţi, veţi păzi poruncile Mele ... : Dacă Mă iubeşte cineva,
va păstra învăţăturile Mele. Tatăl Meu va veni la el şi noi
vom locui în el”. Deşi mântuirea vine
prin harul lui Dumnezeu, (nu putem să o câştigăm sau să o
merităm) avem obligaţia de a păzi poruncile Lui.
Acum când avem Biblia,
mesajul complet al lui Dumnezeu pentru om, trebuie să studiem pentru
a afla voia lui Dumnezeu pentru noi.
Citirea Bibliei, faptul
că o auzim predicată face să crească credinţa noastră în
Dumnezeu. Acest lucru este arătat şi în romani 10:17 “Astfel,
credinţa vine din auzirea Cuvântului”.
Nu este minunat că avem
mesajul lui Dumnezeu pentru noi legat într-o carte disponibilă
fiecăruia dintre soi spre a fi studiată? Nu trebuie să fim astfel
dependenţi de învăţăturile oamenilor, Biblia este la îndemâna
tuturor.
După ce am citit
poruncile lui Dumnezeu care ne cer să ne schimbăm modul de a fi, să
alungăm păcatul din viaţa noastră şi să dăm vieţile noastre
lui Isus, putem s ne uităm la noi şi să ne pară rău de păcatul
nostru. “Căci întristarea după voia lui
Dumnezeu lucrează o pocăinţă spre mântuire şi pentru care nu
este regret; pe când întristarea lumii lucrează moarte”.
(2 Corinteni 7:10)
A te pocăi înseamnă a
gândi în mod diferit, înseamnă să avem alte valori în viaţă.
Această nouă concepţie asupra vieţii vine în urma studierii
Cuvântului lui Dumnezeu, în urma creşterii în credinţă şi în
urma înţelegerii lucrării harului Său care ne mântuie de păcate.
“...
pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi
şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în Ceruri, dar de oricine se
va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu
înaintea Tatălui Meu care este în Ceruri”.
(Matei 10:32-33) Acest verset scoate în evidenţă faptul că
credinţa noastră în Isus trebuie să fie publică, cunoscută.
Trebuie să spunem celor din jur că dorim să Îl urmăm pe Isus:
“Căci în inima ta crezi şi eşti
îndreptăţit şi prin mărturisirea cu gura ajungi la mântuire”.
(Romani 10:10)
În fiecare caz de
convertire pe care l-aţi citit, botezul este punctul culminant al
paşilor făcuţi de om pentru a ajunge mântuit şi pentru a fi
adăugat Bisericii. În faptele apostolilor 2:38, Petru a spus
“Pocăiţi-vă şi fiţi botezaţi fiecare
dintre voi în numele lui Isus Hristos pentru iertarea păcatelor
voastre”. Botezul este poruncit de
Dumnezeu ca un semn al credinţei noastre şi ca un act simbolic de
spălare a păcatelor. Isus spune în Ioan 3:5 “Adevărat
vă spun că un om nu poate intra în Împărăţia cerurilor decât
dacă este născut din apă şi din Duh”.
Botezul este o îngropare
şi o înviere din mormânt este simbolic, moartea, îngroparea şi
învierea lui Isus, aşa cum ne este explicat în Romani 6:3-5: “Nu
ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi pentru Hristos Isus am
fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul pentru moarte
am fost îngropaţi împreună cu El pentru ca, după cum Hristos a
înviat dintre cei morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să
umblăm în înnoire de viaţă. În adevăr, dacă am fost
identificaţi cu El printr-o asemănare cu moartea Lui, vom fi una cu
El şi în înviere”.
Există astăzi multe
învăţături despre botez. Unele grupuri folosesc acest act
simbolic pentru a marca intrarea intr-o denominaţiune, altele l-au
eliminat sau au schimbat modul de realizare al lui, trecând de la
cufundarea în apă la stropirea cu apă sau la turnarea apei pe
capul persoanei în cauză. Nimic din toate acestea nu se aseamănă
învăţăturilor biblice şi sunt în mod clar adăugiri făcute de
oameni.
Cufundarea în apă a
fost practicată până în secolul al XIV lea când un grup religios
a recunoscut stropirea sau turnarea apei drept substituire. Acesta
este doar un exemplu pentru a vedea cum oamenii au schimbat porunca
Domnului. Dacă credem însă că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu
şi credem că Isus este Fiul lui Dumnezeu, cu siguranţă că dorim
să ne supunem în totalitate prin pocăinţă şi botez.
ESTE
NUMELE TĂU ÎN CARTEA VIEŢII?
Filipeni 4:3 “...
cu Clement şi cu ceilalţi lucrători împreună cu mine, ale căror
nume sunt scrise în Cartea Vieţii ...”.
Faptul că avem numele
înscrise în cartea vieţii ne dă posibilitatea de a avea părtăşie
cu ceilalţi creştini, de a ne adresa direct lui Dumnezeu în
rugăciune, de a ne închina lui Dumnezeu şi de a avea harul lui
Dumnezeu care ne iartă de păcate.
În ziua Judecăţii
însă, ne va permite accesul în ceruri.
Putem afla dacă numele
nostru este scris în Cartea Vieţii privind învăţăturile biblice
în acest sens. În studiul acestei cărţi, al acestui curs aţi
auzit vestea bună a evangheliilor.
Crezi că Isus Hristos
este Fiul lui Dumnezeu?
Te-ai pocăit de păcatele
din trecut?
Ai fost botezat “în
numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh?”
(Matei 28:19)
Trăieşti o viaţă în
credinţă şi mergi la adunarea creştinilor pentru a te închina
lui Dumnezeu?
Dacă ai făcut toate
aceste lucruri şi stai departe de învăţăturile false, atunci
poţi fi sigur că numele îţi este scris în Cartea Vieţii.
Citiţi vă rog Faptele
apostolilor 9:1-19 şi 22:1-16.
Aceste versete prezintă
convertirea lui Saul care mai târziu a ost numit Pavel, un apostol
special ales de Dumnezeu pentru a duce Vestea cea Bună printre
Neamuri. Pe drumul Damascului, el a avut o viziune şi a vorbit cu
Dumnezeu primind instrucţiunea să meargă în Damasc să-l
întâlnească pe Anania. Saul avea o viaţă deosebită însă
numele său nu fusese încă scris în Cartea Vieţii.
Anania i-a redat,
printr-o minune vederea lui Pavel însă acesta nu a fost încă
mântuit. După cum Anania spune în Faptele apostolilor 22:16 “Ce
mai aştepţi? Ridică-te şi fii botezat pentru spălarea
păcatelor, în numele Său”.
Mulţi oameni spun că ar
dori să fie convertiţi precum Pavel şi acest lucru este posibil.
Biblia, Cuvântul lui
Dumnezeu, este “viziunea”
noastra iar Dumnezeu ne vorbeşte prin ea. Afirmaţia lui Anania
este pentru fiecare dintre noi: “Ce mai
aştepţi? Ridică-te şi fii botezat, spală-ţi păcatele şi
cheamă numele Său”.
Aşa cum Saul a fost
mântuit, harul lui Dumnezeu este pentru oricine din lume, oferind
oamenilor mântuirea şi viaţa veşnică în ceruri.
Pentru a vă putea verifica singuri cunoştinţele puteţi completa răspunsurile următorul test-Quiz.
