Lecţia 7:
TRIUMFUL CREŞTINISMULUI
După învierea Sa, Isus
s-a arătat în repetate rânduri atât apostolilor cât şi altor
oameni. Pe parcursul uneia dintre aceste apariţii, El se afla
împreună cu apostolii pe Muntele Măslinilor. Pe când le vorbea
încă, Isus s-a ridicat printre nori lăsându-i pe apostoli cu
privirea aţintită spre cer. “Şi cum
stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când se suia El, iată
că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb şi au zis:
<<Bărbaţi
galieeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus care s-a
înălţat la cer din mijlocul vostru va veni înapoi în acelaşi
fel cum L-aţi văzut plecând>>”.
(Fapte apostolilor 1:10, 11)
Începând cu acea zi
creştinii s-au uitat întotdeauna la ceruri şi s-au întrebat când
şi cum va veni din nou Isus Hristos pe pământ.
Cea de-a doua venire a
lui Isus a constituit un subiect frecvent în învăţăturile
apostolilor şi a fost de multe ori discutată în scrierile lor
insuflate de Duhul. Chiar Isus a vorbit apostolilor despre a doua
venire a Sa spunând că mai întâi El trebuie să plece pentru ca
să pregătească un loc pentru ei în “Casa
Tatălui Meu”. (Ioan 14:2)
Biblia ne vorbeşte
foarte mult despre această temă, însă multe lucruri au rămas
încă nedezvăluite, nedescoperite.
Vom încerca să trecem
în revistă faptele cunoscute şi vom enumera câteva din lucrurile
mai puţin cunoscute. În acest studiu nu ne vom apleca asupra
multor speculaţii făcute de oameni asupra unor fapte necunoscute.
Deoarece Cuvântul lui Dumnezeu nu ne descoperă anumite lucruri,
trebuie să acceptăm că acestea au fost considerate de Dumnezeu ca
nefiind necesare pentru mântuirea noastră, iar speculaţiile asupra
lor sunt lipsite de orice valoare.
Pare a fi o înţelegere
universală între cercetătorii Bibliei asupra faptului că Isus
Hristos va veni din nou.
Un dezacord se manifestă
însă atunci când se iau în considerare învăţăturile Bibliei
cu privire la soarta celor fără de credinţă şi păcătoşi. Vom
vorbi însă despre acest lucru într-o secţiune viitoare a acestui
studiu.
PASAJE PROPUSE PENTRU STUDIU
|
Ioan 14:1-10: “Mă
voi întoarce şi vă voi lua cu Mine”
1 Tesaloniceni 4:13 -
5:10: “... vom fi răpiţi ...”
1 Petru 1:3-9: “... mântuirea sufletelor
noastre ...” |
CÂND VA
VENI DIN NOU ISUS?
Întrebarea de mai sus
este o întrebare logică şi a fost pusă încă de pe timpul în
care Isus s-a înălţat la ceruri cu promisiunea de a se reîntoarce.
Timpurile stabilite de oameni pentru această întoarcere au venit
şi au fost uitate dovedind adevărata afirmaţia biblică potrivit
căreia “cât despre ziua aceea sau ceasul
acela nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai
Tatăl”. (Marcu 13:32)
Atunci când oamenii spun
că ei cunosc când Isus va veni din nou, se dovedesc prin această
afirmaţie profeţi mincinoşi.
Sunt însă prezentate în
Biblie câteva lucruri despre a doua venire pe care le vom discuta.
Pavel le spune tesalonicenilor că el nu le va scrie în legătură
cu “timpurile şi perioadele”
deoarece ei ştiu deja că Domnul va veni “precum
un hoţ în noapte”.
Acelaşi comentariu este
făcut în 3 Petru: “Dar ziua Domnului va
sosi precum un hoţ; Cerurile vor dispărea cu un trosnet, iar
elementele aprinse de mare căldură se vor topi şi pământul, cu
toate lucrările de pe el, vor fi arse”. (2
Petru 3:10)
Cea de-a doua venire a
Mântuitorului va fi văzută de toţi oamenii şi va implica toată
creaţia. În Apocalipsa 1:7 ni se spune “Iată
că El vine pe nori şi orice ochi îl va vedea, chiar şi cei care
l-au străpuns...”. Acest eveniment nu va
fi o întâmplare neobişnuită pentru oamenii care ştiu ce va fi.
Faptul că îl vom vedea pe Domnul venind, fie că suntem vii, fie că
suntem morţi, şi dacă vom mai fi atunci pe pământ, sunt concepte
– cheie.
Isus nu numai că va fi
văzut de toată lumen, dar va fi şi auzit de noi toţi: “Căci
Însuşi Domnul cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel, şi cu
trâmbiţa lui Dumnezeu se va pogorî din cer şi întâi vor învia
cei morţi în Hristos. Apoi noi, cei vii care vom fi rămas, vom fi
răpiţi toţi împreună cu ei în nori ca să-L întâmpinăm pe
Domnul în văzduh şi astfel vom fi întotdeauna cu Domnul”.
(1 Tesaloniceni 4:16,17)
Sfârşitul acestui
pământ şi al vieţilor noastre pământeşti va veni însoţit de
cea mai spectaculoasă etalare a măreţiei divine ce a fost vreodată
văzută sau auzită de om.
Imaginaţi-vă sunetul ce
surprinde lumea, pământul arzând, măreţia lui Hristos venind pe
nor, vizibil pentru fiecare dintre noi.
Vom auzi vocea unui
arhanghel, sunetul trompetei lui Dumnezeu şi vom vedea măreţia şi
grandoarea oştilor îngereşti. Acest eveniment va avea loc, aşa
cum ne este arătat în Matei 16:27 “pentru
că Fiul Omului va veni în Slava Tatălui Său, cu îngerii Săi şi
va răsplăti pe fiecare după faptele lui”.
PASAJE PROPUSE PENTRU STUDIU
|
2 Petru 3:8-19: “...
dar noi aşteptăm ceruri noi ...”
1 Tesaloniceni 4:13-18:
“şi astfel vom fi cu Domnul pentru totdeauna ...”
2 Tesaloniceni 1:5-10: “... la descoperirea
Domnului Isus ...” |
DE CE VA
VENI ISUS DIN NOU?
Scopul primei veniri a
lui Isus pe pământ a fost să cunoască viaţa ca fiinţă umană,
să aleagă pe aceia care îi vor răspândi învăţăturile după
plecarea Sa şi să moară pe crucea Calvarului ca jertfă pentru
păcatele tuturor oamenilor.
Prin învierea Sa, El a
învins moartea şi a instaurat Împărăţia lui Dumnezeu. Isus a
venit pe pământ, aşa cum a fost promis, şi a împlinit toate
profeţiile făcute cu privire la viaţa Sa. El a adus tuturor
oamenilor Noul Legământ, o nouă şi mai apropiată relaţie cu
Dumnezeu.
Slava lui Dumnezeu a fost
făcută cunoscută oamenilor, iar harul lui Dumnezeu a ajuns acum la
fiecare dintre noi dându-ne speranţa vieţii veşnice alături de
Creator, în Ceruri.
Isus a părăsit pământul
cu promisiunea că se va întoarce. El va veni din nou să învie pe
cei morţi, păcătoşi şi sfinţi deopotrivă, în aşteptarea
judecăţii de apoi.
După judecată, atât
cei drepţi cât şi cei nedrepţi îşi vor primi răsplata pentru
veşnicie “Pentru că toţi vom apare
înaintea scaunului de judecată al lui Isus”.
(2 Corinteni 5:10)
Această Judecată
înfăptuită de Isus atunci când va veni din nou va fi momentul
separării binelui de rău, va fi timpul când celor drepţi li se
vor deschide cerurile, iar cei nedrepţi vor cunoaşte locul chinului
fără sfârşit. Fericiţi şi plini de bucurie vor fi credincioşii
care vor fi răsplătiţi cu casa lor în ceruri. Când aceste
lucruri se vor fi împlinit, timpul se va sfârşi, lumea va fi
distrusă şi Împărăţia va fi predată Tatălui.
Acesta va fi însă un
timp al măreţiei divine care întrece puterea de descriere a
cuvintelor; va fi cea mai înaltă expresie a dragostei şi
îndurării lui Dumnezeu faţă de credincioşi.
Învăţăturile Bibliei
cu privire la cea de-a doua venire a lui Isus sunt de fapt cea mai
minunată speranţă de alinare pe care o putem avea în această
viaţă plină de necazuri, neîmpliniri şi durere. Nu a existat
nici durere, nici moarte în Grădina Edenului până ce Satan şi
păcatul nu şi-au făcut apariţia. Nici în ceruri nu va exista
durere sau lacrimi deoarece Satan şi puterea sa vor fi trecute.
Având la vază aceste două adevăruri noi trebuie să legăm
suferinţele şi moartea noastră direct de lucrarea lui Satan.
Înţelegând acest lucru
putem privi biruitori spre ceruri, putem accepta moartea ca pe o
victorie indiferent de cum sau când vine ea, Toate acestea însă
doar dacă suntem încrezători în Isus.
Când comparăm această
viaţă cu locul din ceruri, cu locul bucuriei depline alături de
Dumnezeu, Hristos şi Sfântul Duh, alături de îngeri şi de toţi
cei mântuiţi, moartea este cu adevărat o victorie măreaţă
pentru toţi creştinii.
PASAJE PROPUSE PENTRU STUDIU
|
1 Corinteni 15:22-28:
“... în Hristos, toţi vor învia ...”
2 Timotei 4:1-8: “...
cununa neprihănirii ...”
2 Corinteni 4:16 - 5:10: “... nu vom pierde
speranţa ...” |
ORAŞUL
SFÂNT
Când plănuim să ne
mutăm într-un oraş nou, dorim să ştim tot despre acesta. Citim,
privim fotografii şi întrebăm oamenii care au fost în acel oraş
cum este de fapt acolo. Dorim să ştim cum este clima, lucrurile
care ne fac viaţa mai uşoară şi ce fel de activităţi sunt
practicate. Din moment ce ne pregătim mutarea în Rai, aceleaşi
întrebări trebuie să fie puse.
Biblia ne spune multe
despre Rai, însă, întrucât noi nu am văzut niciodată ceva
asemănător slavei Oraşului Sfânt, o parte a descrierilor este
făcută la figurat. Nu există cuvinte pentru a reda “magnificul”
iar minţile noastre nu pot înţelege pe deplin minunatele bucurii
oferite de Ceruri.
Apostolul Ioan, pe când
se afla exilat în Patmos a avut o viziune care l-a călăuzit atunci
când a scris cartea Apocalipsa. În Apocalipsa găsim multe
referinţe care ne dau totuşi o imagine (imperfectă) asupra
Raiului. Capitolul 21 începe cu afirmaţia “Atunci
am văzut ceruri noi şi un pământ nou”.
Ioan continuă prin a spune că omul va locui cu Dumnezeu, care, va
şterge orice lacrimă din ochii lui; acolo nu va mai fi moarte,
scrâşnete, plâns sau durere fiindcă au fost înlăturate. Totul
va fi nou şi toată această bucurie desăvârşită va fi moştenită
de cei ce sunt credincioşi şi drepţi în această viaţă.
Această relatare despre
Oraşul Sfânt ne arată cum măreţia lui Dumnezeu îl fac să
strălucească ca pe un giuvaer de preţ.
Folosind limbajul
figurativ, revelaţiile despre paradis continuă cu descrierea
grandorii zidurilor, porţilor şi fundaţiei acestuia.
Ni se explică apoi de ce
acest oraş nu are un Templu, Domnul Dumnezeul atotputernic şi
Mielul Sfânt fiind acest Templu.
Oraşul este luminat de
Slava lui Dumnezeu aşa că noaptea nu există.
Nimic impur nu va intra
în Oraşul Sfânt, ci doar aceia ale căror nume sunt scrise în
Cartea Vieţii.
Capitolul 22 al
Apocalipsei continuă cu descrierea râului de limpezimea cristalului
prin care curge apa vieţii şi care este mărginit de pomi ai
vieţii, plini de roadă pe ambele maluri. Acest capitol ne
vorbeşte, de asemenea, despre slujitorii lui Dumnezeu, care vor
domni pe vecie. Este o imagine care prin frumuseţe depăşeşte
puterea noastră de înţelegere.
Una dintre principalele
activităţi descrise ca fiind practicate în Paradis, este minunata
şi continua adorare a lui Dumnezeu.
În Apocalipsa 19 această
adorare, această închinare este descrisă ca un sunet produs de o
“mare mulţime”,
sunet care se aseamănă cu bubuitul tunetului şi care strigă
“Aleluia! Domnul Dumnezeul nostru
atotputernic domneşte. Să ne bucurăm şi să-L slăvim!”
Imaginaţi-vă valul de
emoţie ce va pătrunde pe fiecare dintre cei care iau parte la o
asemenea închinare înaintea Dumnezeului Atotputernic!
În Luca 19:17, în Pilda
talanţilor se face o afirmaţie cu privire la autoritatea sau
responsabilitatea care va fi exercitată în ceruri: “Bine
rob bun, fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primeşte
cârmuirea peste zece cetăţi"”
Acest lucru nu ne dă
nici o idee cum slujitorii îşi vor putea exercita autoritatea însă
pilda ne oferă o indicaţie clară că vor exista diferite niveluri
de responsabilitate. Acelaşi gând este cuprins în Matei 25:21:
“... Bine rob bun şi credincios. Ai fost
credincios în puţine lucruri, te voi înălţa peste multe lucruri.
Intră în bucuria Stăpânului Tău”. Ce
lucru minunat ar fi să auzim acest lucru!
Privind în viitor, un
lucru de aşteptat cu nerăbdare este comuniunea cu drepţii tuturor
vremurilor. Gândiţi-vă că apostolii, dar şi alţi oameni ai
credinţei, bărbaţi şi femei menţionaţi în Biblie care au
părăsit această lume vor fi acolo împreună cu cei din familia
dumneavoastră care au plecat mai devreme.
Ca o încheiere a acestor
gânduri asupra a ceea ce vom face în Paradis, iată un citat din
cartea lui Richard Baxter scrisă în 1600 şi intitulată “Odihna
fără de sfârşit a sfinţilor”: “O, binecuvântată odihnă
din sclavia păcatului, dar nu de la închinarea către Domnul;
binecuvântată dispariţie a suferinţei şi neîmplinirii, şi
permanentizare a alinării! O, binecuvântată zi când mă voi
odihni cu Dumnezeu, când îmi voi găsi odihna în cunoaştere,
dragoste, bucurie şi rugăciune, când sufletul meu perfect şi
trupul meu, în mijlocul perfecţiunii se vor bucura de Dumnezeu;
când Dumnezeu cel ce este dragostea însăşi mă va iubi cu
dragoste dumnezeiască, pentru totdeauna, după cum şi dragostea mea
îi va fi dăruită pe vecie, revărsându-şi peste mine bucuria şi
încântarea pe care le va regăsi în închinarea mea”.
Această scriere este
bazată pe Ţefania 3:17.
PASAJE PROPUSE PENTRU STUDIU
|
Apocalipsa 21:1-22:5:
“... El va şterge orice lacrimă ...”
Luca 19:11-19: “...
vei stăpâni zece oraşe ...”
Matei 25:14-23: “... împărtăşiţi bucuria
stăpânului ...” |
ZIUA
JUDECĂŢII
Biblia conţine multe
referinţe la ziua judecăţii în care fiecare bărbat şi femeie
care au trăit pe pământ va sta în faţa scaunului de Judecată al
lui Dumnezeu. În revelaţiile făcute în cartea Apocalipsei
capitolul 20:11-15 despre această zi se arată că “morţi
mari şi mici” vor sta înaintea măreţului
Tron alb şi o carte a vieţii va fi deschisă şi fiecare persoană
va fi judecată potrivit cu ceea ce scrie în ea. Aceasta este fără
îndoială o privire vizionară, în viitor, cu oameni din toate
timpurile stând înaintea Scaunului de Judecată. Întorcându-ne
la promisiunea Noului Legământ care este menţionată în Evrei
8:7-13 aflăm că sub noua lege Dumnezeu promite că “le
voi ierta nelegiuirile şi nu Îmi voi mai aduce aminte de păcatele
şi fărădelegile lor”. Înţelegem de
aici că atunci când suntem iertaţi, păcatul este şters din
Cartea Vieţii şi nu va sta împotriva noastră la Judecată.
Ziua Judecăţii va pune
capăt morţii; sufletele noastre vor trăi veşnic în paradis sau
în iad. Apocalipsa spune “Apoi moartea şi
infernul au fost aruncate într-un lac de foc”.
Prin această promisiune ştim sigur că moartea şi Satan vor fi
despărţiţi de cei drepţi pe vecie. Povestea se continuă cu
enunţarea celui mai înspăimântător lucru din întreaga Biblie:
“Dacă numele cuiva nu a fost găsit în
cartea vieţii, acest om va fi aruncat în lacul de foc”.
(Apocalipsa 20:14, 15)
A fi socotit printre cei
pierduţi va fi cea mai mare dintre toate tragediile.
În Luca 16, povestea
omului bogat şi a lui Lazăr arată cum Lazăr, cerşetorul s-a
întins la poarta casei unui om bogat cerând să fie hrănit cu
mâncarea care se aruncă. După un timp însă, atât Lazăr cât
şi omul bogat au murit, primul mergând în sânul lui Avraam, iar
cel de-al doilea mergând în Iad unde a fost supus chinurilor.
Văzându-l pe cerşetor
în alinarea Paradisului, omul bogat a cerut ca Lazăr să fie trimis
“să-şi moaie vârful degetului în apă şi
să-mi răcorească limba căci grozav sunt chinuit de văpaia
aceasta”.
Avraam i-a explicat că
pe timpul vieţii omul bogat a avut parte de lucruri bune pe când
cerşetorul i-au fost cunoscute doar cele rele; acum între ei se
afla o prăpastie pentru a împiedica trecerea dintr-o parte în
alta.
Omul bogat a dorit ca
Lazăr să meargă la fraţii săi şi să-i avertizeze, însă,
Avraam, i-a răspuns că dacă aceştia nu ascultă de Moise şi de
profeţi, cum vor urma ei spusele cuiva dintre cei morţi?
Această pildă este un
exemplu grăitor al afirmaţiei potrivit căreia cei drepţi vor fi
separaţi de cei păcătoşi şi adevereşte faptul că în Iad
păcătoşii vor trăi groaznice suferinţe. (Luca 16:19-31)
Altă imagine, conţinută
în Evrei 10:26-31 spune că există “o
aşteptare plină de teamă a judecăţii şi a focului nemilos” pe
care o trăiesc toţi cei care au respins mântuirea oferită de Isus
Hristos.
2 Petru 2:4 ne spune din
nou, într-un mod dramatic cum Dumnezeu îi va proteja pe cei drepţi
şi îi va condamna la chinurile iadului pe aceia care nu s-au pocăit
şi nu şi-au schimbat căile. În 2 Tesaloniceni 1:5-10 mesajul
este “Dumnezeu găseşte că este drept ...
la descoperirea Domnului Isus din cer, într-o flacără de foc, să
pedepsească pe cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu
ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos”.
Măreţia paradisului
este atât de impunătoare şi minunată pe cât de grea este
suferinţa îndurată în Iad. Biblia nu oferă un tărâm de
mijloc. Ne vom petrece veşnicia fie în Paradis, fie în Iad.
Soarta noastră va fi
pecetluită la moarte, iar sentinţa va fi pronunţată în Ziua
Judecăţii.
“Domnul
nu întârzie în împlinirea făgăduinţelor Lui, cum cred unii, ci
are o îndelungată răbdare pentru noi şi doreşte ca nici unul să
nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă”.
(2 Petru 3:9)
PASAJE PROPUSE PENTRU STUDIU
|
Apocalipsa 20:11-15:
“... O altă carte a fost deschisă ...”
Luca 16:19-31: “...
acum el este mângâiat aici, iar tu eşti în agonie ...”
Evrei 10:26-31: “...
ci doar o aşteptare plină de teamă”
2 Tesaloniceni 1:5-10:
“... Ei vor fi pedepsiţi ...”
2 Petru 2:4-10: “... dacă Dumnezeu nu a cruţat
pe îngeri ...” |
Pentru
a vă putea verifica singuri cunoştinţele puteţi completa
răspunsurile următorul test-Quiz.
